Inhalaţii
Aerul s-a rarefiat în aşteptarea aburilor.
Am pus apa la fiert şi-mi amintesc de tine.
Ah, cu cîtă grijă alegeai din rîu vîna de apă limpede
în timp ce pe mal te aşteptau ruguri aprinse în amintirea
unor fierturi duse cu noaptea.
Tot mai crezi că a fierbe apă înseamnă a pune focul sub apă
şi nu apa pe foc? Eu obişnuiesc să pun apa pe foc,
să înmoi ceainicul rece în flacăra moale
şi să aud cum saltă - opărit pe dedesubt - capacul
şi cum începe a clocoti ungherul bucătăriei.
Se pare că toată viaţa n-am făcut decît să fierb apă.
Şi mama mea a fiert toată viaţa apă.
toţi ai mei au fiert apă. Toate dimineţile noastre
au început cu datul apei în clocot.
Din cazan în cazan, din ceainic în ceainic,
din ibric în ibric am evaporat rîuri
şi pus-am atîtea iazuri pe foc... N-a mai rămas
nimic pe aici din cele descrise cîndva.
Aburi, aburi, aburi s-a ales din salba de lacuri
voievodale. „Descrierea Moldovei” a fost
pusă la fiert. Evanghelice evaporări. Inhalări
printre sfintele moaşte.
Ah, tremurul apei crude pe buza fîntînii,
aşteptînd sa devină agheasmă
şi niciodată uncrop.
S-a făcut dimineaţă în jurul aceluiaşi ceainic.
Clocotul apei sloboade din nou rădăcini
încleştîndu-se strîns de flacăra aragazului.
