Păşeşte în cada albă ca omătul, în apa ce se clatină aproape invizibilă. Simte plăcerea scufundării până bărbie, dar în clipa următoare îşi trage brusc genunchii la gură, stârnind o explozie de stropi, căci uşa se deschide şi apare ea.
— Ho, îngeraş, linişteşte-te! Ţi-am adus un ştergar mare să te înveleşti după băiţă! Ia să vedem cum îi apa? Ea îşi suflecă mâneca halatului şi vântură apa pe deasupra lui comportându-se de parcă ar avea în cadă o haină pusă la muiat fără să-i pese că el aproape că îşi striveşte cu palmele locul dintre picioare. Nu te teme, n-am să ţi-o deochi. De fapt, uite cum facem! Turnăm cât mai mult şampon, facem să crească spuma la suprafaţă şi-atunci n-am să mai văd ce ascunzi tu acolo.
Şi spuma chiar creşte uimitor deasupra apei şi nu mai e nevoie să-şi ţină palmele nemişcate, ridicându-şi încet-încet mâinile şi căutându-şi alte părţi ale trupului pentru a le obişnui cu plăcerea îmbăiatului şi nici nu încearcă să se opună când ea începe să-i spele spatele. Nu protestează nici când simte cum picioarele ei lunecă pe sub spumă şi îl cuprind pe la spate, omoplaţii lui simţindu-i jocul sânilor, dansul sfârcurilor ca nişte degeţele.
— Aşa, îngeraş, aşa. Îmi dau eu seama că n-ai văzut femei goale decât doar din cele desenate prin toalete cu linioară între picioare în loc de... Ei, în loc de ce?
— Nu mă interesează! ¬
— Mincinosule!
Îl muşcă de umăr şi el îi simte nu numai dinţii, dar şi buzele, apoi îi simte mâinile strecurându-i-se pe sub subsuori şi încolăcindu-l în legănarea spumei. El însă îi descleştă mâinile, se îndepărtează atent, având grijă să nu împingă spuma peste marginea căzii. Capetele lor stau faţă în faţă pe platoul spumos. Ea îi admiră semnele de pe faţă, fine străfulgerări pe sub piele, şi privirile li se întâlnesc, de fapt, pentru prima dată, ochii ei verzi-aurii trezindu-l nepermis de mult la viaţă. Din apartament răzbate o muzică înălţătoare, bisericească după înţelegerea lui, nu însă chiar în asemenea măsură de bisericească, încât să-i potolească zvârcolirile în locul unde n-a mai simţit niciodată aşa ceva şi unde simte deodată cum îşi face loc, lunecoasă, talpa piciorului ei.
— Lasă, nu-ţi fie ruşine, îi zice. Tu cu problemele tale, eu cu problemele mele. Facem baie şi pe urmă, la culcare! Ţie ţi-am aşternut în salon pe canapea, da eu m-oi duce în dormitor. Dar să nu-ţi dea-n gând să dai buzna peste mine că tot n-ai să obţii nimic.
— Să dau buzna? Euuu?
— Daaa, tuuu! Şi n-o mai face pe îngeraşul. Voi, aiştia cu caş la gură, vă pierdeţi îndată minţile: cum simţiţi ceva moale, închide-ţi ochii şi-i daţi înainte. Chiar dacă într-o secundă cădeţi în bot. Vă repeziţi ca la laptele mamei, da aici îi altceva, băieţică! Şi ea îi ia un picior între palme, i-l aduce cu mângâieri lunecoase până i-l aşează cu talpa pe abdomenul ei tare. Să nu crezi că n-ai merita să mă gândesc la tine ca la un bărbat, dar vrei nu vrei prea aduce de la tine a copil.
— Şi cruciuliţa? întreabă el speriat.
— Ce-i cu cruciuliţa?
— Ridică-te să văd dacă o mai ai la gât.
Ea se ridică încet făcând să-i lucească în reflexele teracotei sânii frumoşi, încărcaţi de clăbuci, fără nici o strălucire argintie între ei.
— Gata, n-o mai am, zice şi îi îndoaie cu degetul mare de la picior micul catarg ridicat de pe fundul căzii. Hai, vino lângă mine. Vino mai aproape, necăjitule! Vino să te ţină Friguroasa oleacă la piept, să mă scald în curăţenia ta. Vai, ce băiat sfielnic! Dacă te sărut pe gură, ai grijă să nu ejaculezi, că odată cu sămânţa arunci şi firicele de suflet. Hai, vino să-ţi dau un pupic.
— Nu vreau!
— Şi de ce nu “vleau”? Te temi să nu capeţi “vleun” sifilis ceva? Şi bine că te temi! Fiindcă-i o boală grea şi ruşinoasă.
— O boală?
— Dar tu ce credeai? Ascultă, ţie chiar încă nu ţi-a sărit în aer prohabul.
— Poate! Numai nu mai vorbiţi aşa urât.
— Ai dreptate. Când mă încălzesc, devin o stricată... Cu urechile ascult “Ave Maria”, da’ pe gură îmi curg tot felul de porcării.
— Ce faci? Nu mă simt bine… Nu, ah, nu!
— Îngeraş, îngeraş cu faţa belită, băieţelul meu drag...
— Ho, îngeraş, linişteşte-te! Ţi-am adus un ştergar mare să te înveleşti după băiţă! Ia să vedem cum îi apa? Ea îşi suflecă mâneca halatului şi vântură apa pe deasupra lui comportându-se de parcă ar avea în cadă o haină pusă la muiat fără să-i pese că el aproape că îşi striveşte cu palmele locul dintre picioare. Nu te teme, n-am să ţi-o deochi. De fapt, uite cum facem! Turnăm cât mai mult şampon, facem să crească spuma la suprafaţă şi-atunci n-am să mai văd ce ascunzi tu acolo.
Şi spuma chiar creşte uimitor deasupra apei şi nu mai e nevoie să-şi ţină palmele nemişcate, ridicându-şi încet-încet mâinile şi căutându-şi alte părţi ale trupului pentru a le obişnui cu plăcerea îmbăiatului şi nici nu încearcă să se opună când ea începe să-i spele spatele. Nu protestează nici când simte cum picioarele ei lunecă pe sub spumă şi îl cuprind pe la spate, omoplaţii lui simţindu-i jocul sânilor, dansul sfârcurilor ca nişte degeţele.
— Aşa, îngeraş, aşa. Îmi dau eu seama că n-ai văzut femei goale decât doar din cele desenate prin toalete cu linioară între picioare în loc de... Ei, în loc de ce?
— Nu mă interesează! ¬
— Mincinosule!
Îl muşcă de umăr şi el îi simte nu numai dinţii, dar şi buzele, apoi îi simte mâinile strecurându-i-se pe sub subsuori şi încolăcindu-l în legănarea spumei. El însă îi descleştă mâinile, se îndepărtează atent, având grijă să nu împingă spuma peste marginea căzii. Capetele lor stau faţă în faţă pe platoul spumos. Ea îi admiră semnele de pe faţă, fine străfulgerări pe sub piele, şi privirile li se întâlnesc, de fapt, pentru prima dată, ochii ei verzi-aurii trezindu-l nepermis de mult la viaţă. Din apartament răzbate o muzică înălţătoare, bisericească după înţelegerea lui, nu însă chiar în asemenea măsură de bisericească, încât să-i potolească zvârcolirile în locul unde n-a mai simţit niciodată aşa ceva şi unde simte deodată cum îşi face loc, lunecoasă, talpa piciorului ei.
— Lasă, nu-ţi fie ruşine, îi zice. Tu cu problemele tale, eu cu problemele mele. Facem baie şi pe urmă, la culcare! Ţie ţi-am aşternut în salon pe canapea, da eu m-oi duce în dormitor. Dar să nu-ţi dea-n gând să dai buzna peste mine că tot n-ai să obţii nimic.
— Să dau buzna? Euuu?
— Daaa, tuuu! Şi n-o mai face pe îngeraşul. Voi, aiştia cu caş la gură, vă pierdeţi îndată minţile: cum simţiţi ceva moale, închide-ţi ochii şi-i daţi înainte. Chiar dacă într-o secundă cădeţi în bot. Vă repeziţi ca la laptele mamei, da aici îi altceva, băieţică! Şi ea îi ia un picior între palme, i-l aduce cu mângâieri lunecoase până i-l aşează cu talpa pe abdomenul ei tare. Să nu crezi că n-ai merita să mă gândesc la tine ca la un bărbat, dar vrei nu vrei prea aduce de la tine a copil.
— Şi cruciuliţa? întreabă el speriat.
— Ce-i cu cruciuliţa?
— Ridică-te să văd dacă o mai ai la gât.
Ea se ridică încet făcând să-i lucească în reflexele teracotei sânii frumoşi, încărcaţi de clăbuci, fără nici o strălucire argintie între ei.
— Gata, n-o mai am, zice şi îi îndoaie cu degetul mare de la picior micul catarg ridicat de pe fundul căzii. Hai, vino lângă mine. Vino mai aproape, necăjitule! Vino să te ţină Friguroasa oleacă la piept, să mă scald în curăţenia ta. Vai, ce băiat sfielnic! Dacă te sărut pe gură, ai grijă să nu ejaculezi, că odată cu sămânţa arunci şi firicele de suflet. Hai, vino să-ţi dau un pupic.
— Nu vreau!
— Şi de ce nu “vleau”? Te temi să nu capeţi “vleun” sifilis ceva? Şi bine că te temi! Fiindcă-i o boală grea şi ruşinoasă.
— O boală?
— Dar tu ce credeai? Ascultă, ţie chiar încă nu ţi-a sărit în aer prohabul.
— Poate! Numai nu mai vorbiţi aşa urât.
— Ai dreptate. Când mă încălzesc, devin o stricată... Cu urechile ascult “Ave Maria”, da’ pe gură îmi curg tot felul de porcării.
— Ce faci? Nu mă simt bine… Nu, ah, nu!
— Îngeraş, îngeraş cu faţa belită, băieţelul meu drag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu